ÎPS Teodosie și controversa Moliftelor: o sfidare a regulilor Patriarhiei
Într-un gest care a atras din nou atenția publicului, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat o slujbă de „scoatere a dracilor”, ignorând cu bună știință interdicțiile impuse de Patriarhia Română. Această ceremonie, surprinsă într-un videoclip publicat de Arhiepiscopia Tomisului, a evidențiat o practică ce continuă să provoace tensiuni între acesta și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, rugăciuni de exorcizare destinate alungării duhurilor rele, reprezintă o tradiție liturgică profundă, dar reglementată strict de BOR. Decizia Sinodului din 2011 stabilește clar condițiile în care aceste rugăciuni pot fi rostite, pentru a evita abuzurile și excesele. Cu toate acestea, ÎPS Teodosie continuă să le citească în mod repetat, sfidând autoritatea Patriarhiei și regulile stabilite.
Decizia Sinodului și încălcările repetate
În 2011, Sfântul Sinod a hotărât că moliftele pot fi citite doar în zile de post, în cazuri individuale și în legătură cu Taina Sfântului Maslu, cu respectarea unor condiții stricte. Această decizie a fost luată pentru a preveni „practicile dăunătoare unității liturgice” și pentru a păstra duhul credinței autentice. Cu toate acestea, ÎPS Teodosie a ales să ignore aceste directive, susținând că are binecuvântarea unor ierarhi trecuți pentru a continua această practică.
În noiembrie 2024, Arhiepiscopul Tomisului a declarat public că rostește moliftele de mai multe ori pe săptămână, inclusiv în afara contextelor permise. Această atitudine a condus la decizia Sinodului de a-i interzice participarea la Sfânta Liturghie în alte eparhii, până când va respecta rânduielile bisericești.
Un conflict mocnit între BOR și Arhiepiscopul Tomisului
Acțiunile ÎPS Teodosie au generat un conflict deschis cu Patriarhia Română, amplificat de încăpățânarea sa de a continua aceste practici. Patriarhul Daniel și alți ierarhi au exprimat dezaprobarea față de aceste încălcări, subliniind necesitatea respectării unității liturgice și a regulilor stabilite de Sinod.
Arhiepiscopul Tomisului, însă, își justifică acțiunile printr-o interpretare personală a binecuvântărilor primite și prin convingerea că aceste rugăciuni sunt un „dar de la Dumnezeu” pentru credincioși. Declarațiile sale, cum ar fi „nu mă supăr că ei se supără pe mine că le citesc”, reflectă o atitudine sfidătoare față de autoritatea bisericească.
Implicațiile etice și legale ale acțiunilor ÎPS Teodosie
Persistența în încălcarea regulilor Patriarhiei ridică întrebări serioase despre respectarea autorității ecleziastice și despre responsabilitatea unui ierarh față de unitatea bisericii. Acțiunile ÎPS Teodosie nu doar că subminează deciziile Sinodului, dar creează și un precedent periculos pentru alți clerici. În absența unor măsuri clare și ferme, astfel de practici riscă să destabilizeze ordinea canonică și să afecteze încrederea credincioșilor în instituția bisericii.
Într-un context în care BOR încearcă să mențină o imagine de unitate și rigoare, gesturile Arhiepiscopului Tomisului reprezintă o provocare directă la adresa autorității și integrității instituționale. Faptul că aceste practici continuă, în ciuda avertismentelor repetate, sugerează o lipsă de respect față de deciziile colegiale și o tendință de a prioritiza interesele personale în detrimentul binelui comun.
Concluzii și perspective
Conflictul dintre ÎPS Teodosie și Patriarhia Română evidențiază tensiunile interne din cadrul BOR, dar și provocările legate de aplicarea uniformă a regulilor canonice. Într-o perioadă în care credibilitatea instituțiilor religioase este deja pusă la încercare, astfel de incidente nu fac decât să amplifice percepția publică negativă.
Rămâne de văzut cum va gestiona BOR această situație delicată și dacă ÎPS Teodosie va fi dispus să se conformeze regulilor stabilite. Până atunci, acest episod rămâne un exemplu grăitor al dificultăților întâmpinate în menținerea disciplinei și unității în cadrul unei instituții cu o istorie și o tradiție atât de complexe.
