Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție: un pas înainte pentru cadrele didactice
Într-un context marcat de numeroase dezbateri privind salarizarea personalului din educație, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit un precedent important. Profesorii din învățământul primar, plătiți cu ora, vor beneficia de o majorare salarială de 10%, aliniindu-se astfel cu colegii lor angajați cu normă întreagă. Această decizie, publicată în Monitorul Oficial, vine să clarifice modul de calcul al salariilor, raportându-se la norma didactică standard.
Norma didactică și implicațiile financiare
Conform hotărârii ÎCCJ, norma didactică de predare-învățare-evaluare, care include instruirea practică și evaluarea curentă a elevilor, constituie baza de calcul pentru salariile cadrelor didactice. Această normă este standardizată la 80 de ore pe lună pentru întregul an. Totuși, plata efectivă se va face doar pentru orele lucrate, ceea ce ridică întrebări privind echitatea și aplicabilitatea acestei măsuri în practică.
O măsură necesară, dar suficientă?
Majorarea de 10% a salariilor profesorilor plătiți cu ora este, fără îndoială, un pas înainte. Cu toate acestea, rămâne de discutat dacă această ajustare reflectă în mod real eforturile și responsabilitățile cadrelor didactice. Sistemul de educație din România continuă să se confrunte cu provocări majore, inclusiv subfinanțarea cronică și lipsa unei strategii coerente de valorizare a profesiei didactice.
Impactul asupra calității educației
Deși decizia ÎCCJ este un semnal pozitiv, ea nu rezolvă problemele structurale ale sistemului educațional. Creșterea salarială, deși binevenită, trebuie însoțită de măsuri suplimentare care să sprijine formarea continuă a profesorilor și să asigure condiții optime pentru desfășurarea activităților didactice. Fără o abordare integrată, aceste ajustări riscă să rămână doar paliative.
Concluzii și perspective
Decizia ÎCCJ de a majora salariile profesorilor din învățământul primar plătiți cu ora reprezintă un pas important în recunoașterea muncii acestora. Cu toate acestea, este imperativ ca autoritățile să adopte măsuri complementare care să abordeze problemele sistemice ale educației. Doar printr-o strategie coerentă și bine fundamentată se poate asigura un viitor mai bun pentru cadrele didactice și, implicit, pentru generațiile de elevi.
