O anomalie juridică în inima reglementării jocurilor de noroc
Prezența unei săli de jocuri în aceeași clădire cu Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) ridică întrebări serioase despre integritatea și coerența reglementării în acest domeniu sensibil. Este greu de conceput cum o instituție menită să protejeze jucătorii vulnerabili, oferindu-le posibilitatea de autoexcludere, își desfășoară activitatea la doar o ușă distanță de aparate care perpetuează dependența.
Un conflict de interese mascat sub justificări administrative
ONJN susține că spațiul în care funcționează a fost închiriat de la Loteria Română, iar agenția loto era deja prezentă în clădire la momentul închirierii. Totuși, această explicație nu atenuează impactul negativ al situației. Faptul că în aceeași clădire există terminale de tip VLT, similare slot machines-urilor, subminează eforturile de prevenire și tratare a dependenței de jocuri de noroc. Distincția tehnică între VLT-uri și slot machines, invocată de ONJN, este irelevantă din perspectiva consumatorului, care percepe aceste aparate ca fiind substituibile.
Un paradox al autoexcluderii
Imaginile distribuite online, în care jucătorii care vin să se autoexcludă sunt întâmpinați de o sală de jocuri, accentuează absurditatea situației. Este ironic și profund inadecvat ca un jucător să fie expus tentației chiar în momentul în care încearcă să scape de dependență. Comentariile ironice ale utilizatorilor, precum „Veniți, vă jucați aici pentru ultima oară și vă excludeți”, subliniază acest paradox și evidențiază lipsa de sensibilitate a autorităților față de problema dependenței.
Impactul asupra jucătorilor vulnerabili
Deși ONJN afirmă că prezența agenției loto nu influențează implementarea măsurii de autoexcludere, această poziție ignoră realitatea psihologică a persoanelor dependente. Expunerea la aparate de joc în proximitatea imediată poate declanșa impulsuri irezistibile, subminând complet scopul autoexcluderii. Este o situație care contravine principiilor de protecție a consumatorilor și ridică semne de întrebare asupra angajamentului ONJN față de misiunea sa.
O reglementare insuficientă și contradictorie
Legislația actuală, care permite existența terminalelor VLT în sediile Loteriei Române, creează o zonă gri în reglementarea jocurilor de noroc. Deși aceste terminale sunt supuse unui regim diferit de taxare, ele rămân, în esență, similare slot machines-urilor din perspectiva experienței utilizatorului. Deciziile Consiliului Concurenței și punctele de vedere guvernamentale din trecut au confirmat că aceste aparate sunt percepute ca fiind echivalente de către consumatori, ceea ce face ca diferențele tehnice invocate să fie irelevante.
Necesitatea unei revizuiri urgente
Situația actuală evidențiază o nevoie urgentă de revizuire a cadrului legislativ și administrativ în domeniul jocurilor de noroc. Este imperativ ca autoritățile să elimine orice conflict de interese și să asigure un mediu care să sprijine cu adevărat recuperarea jucătorilor dependenți. Prezența unei săli de jocuri în aceeași clădire cu ONJN nu este doar o problemă de percepție, ci o încălcare flagrantă a principiilor de protecție a consumatorilor.
Concluzie: o problemă sistemică
Cazul ONJN subliniază disfuncționalitățile profunde din sistemul de reglementare a jocurilor de noroc din România. Este nevoie de o abordare mai riguroasă și mai etică pentru a proteja jucătorii vulnerabili și pentru a restabili încrederea publicului în instituțiile responsabile. Fără o schimbare fundamentală, astfel de situații vor continua să submineze eforturile de combatere a dependenței și vor perpetua o cultură a neglijenței și a iresponsabilității.
