Privatizarea Azomureș: O decizie controversată și consecințele sale
Privatizarea combinatului chimic Azomureș, realizată în 1998, a marcat începutul unei serii de decizii economice care au avut un impact profund asupra industriei chimice din România. Firma turcească Transworld Fertilizers Holding a achiziționat atunci pachetul majoritar de acțiuni, însă contractul încheiat cu guvernul CDR a fost considerat extrem de păgubos. Lipsa investițiilor în modernizarea liniilor de producție a condus la o degradare treptată a capacităților industriale.
În acea perioadă, lupta pentru controlul asupra celui mai mare producător de îngrășăminte chimice din România a fost intensă. Gruparea economică coordonată de Virgil Măgureanu și reprezentanții comunității maghiare, subordonate Budapestei, s-au confruntat pentru influență. Declarațiile fostului președinte Emil Constantinescu, care a menționat existența unei „mafii a îngrășămintelor chimice”, au adus în prim-plan dimensiunea coruptă a acestor interese economice.
De la privatizare la declin: Eșecuri și schimbări de proprietate
În 2011, Azomureș a fost preluat de grupul elvețian Ameropa Holding, un important jucător pe piața europeană a produselor agricole. Deși această tranzacție a oferit o rază de speranță, realitatea economică a rămas sumbră. În 1996, combinatul avea 3.800 de angajați, însă până în 2011 numărul acestora a scăzut dramatic la doar 921. În ciuda unor afaceri de 383 milioane de euro și a unui profit net de 86 milioane de euro în același an, problemele structurale ale companiei au persistat.
În 2023, Azomureș a raportat pierderi nete de 72,5 milioane de lei, după doi ani consecutivi de profit. Dezechilibrul dintre costurile de producție și prețurile de valorificare a mărfurilor a determinat închiderea repetată a combinatului. În lipsa unor surse de gaz la prețuri competitive, acționarii au anunțat că producția va rămâne suspendată și în 2025. Această situație a contribuit la creșterea deficitului comercial al României în domeniul îngrășămintelor chimice, care depășește în prezent 3 miliarde de euro.
Chimcomplex și oportunitatea unei noi direcții
Într-un context economic tot mai dificil, Chimcomplex, deținut de Ștefan Vuza, a inițiat discuții preliminare pentru o posibilă preluare a Azomureș. Reprezentanții holdingului românesc au subliniat că această inițiativă face parte din strategia lor de consolidare a industriei chimice din România. Totuși, viitorul combinatului rămâne incert, având în vedere trendul ascendent al prețurilor la gaz și lipsa unor soluții viabile pe termen scurt.
Azomureș, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, reprezintă un simbol al potențialului industrial pierdut. În lipsa unei strategii coerente de revitalizare, fermierii români sunt nevoiți să se bazeze pe importuri, ceea ce accentuează vulnerabilitatea economică a țării.
Concluzii amare: O industrie în declin
Privatizarea Azomureș și gestionarea defectuoasă a resurselor sale au evidențiat slăbiciunile sistemului economic și administrativ din România. De la decizii păguboase la conflicte de interese și lipsa de viziune, povestea acestui combinat chimic reflectă un eșec colectiv în protejarea și dezvoltarea unui sector strategic. În absența unor măsuri concrete, industria chimică românească riscă să devină o relicvă a trecutului.
