Redeschiderea Cetății Poenari – o lecție de patrimoniu și neglijență administrativă
După o perioadă îndelungată de lucrări de restaurare și conservare, Cetatea lui Vlad Țepeș de la Poenari și-a redeschis porțile pentru public. Situată strategic pe un vârf de munte, la intrarea în Cheile Argeșului, această fortificație medievală, construită inițial în secolul al XIV-lea și extinsă în timpul domniei lui Vlad Țepeș, reprezintă un simbol istoric și cultural de o importanță incontestabilă.
Cu toate acestea, redeschiderea cetății scoate la lumină o serie de întrebări și probleme legate de gestionarea patrimoniului național. Accesul dificil, pe cele 1.480 de trepte amenajate prin pădure, ridică semne de întrebare cu privire la măsurile de siguranță și accesibilitate pentru turiști, mai ales pentru cei în vârstă sau cu dizabilități. Într-o epocă în care turismul ar trebui să fie inclusiv, lipsa unor soluții alternative pentru acces denotă o neglijență administrativă greu de justificat.
Un obiectiv turistic sub presiunea nevoilor moderne
Potrivit Consiliului Județean Argeș, cetatea atrage anual peste 100.000 de turiști, atât din țară, cât și din străinătate. În ciuda acestui flux impresionant de vizitatori, infrastructura din jurul cetății rămâne precară, iar investițiile în facilități moderne sunt aproape inexistente. Este inadmisibil ca un obiectiv turistic de o asemenea anvergură să nu beneficieze de un plan coerent de dezvoltare care să includă, printre altele, parcări adecvate, puncte de informare turistică sau servicii de urgență bine organizate.
De asemenea, comunicatul oficial al autorităților menționează participarea unor oficialități la redeschidere, însă nu oferă detalii despre măsurile luate pentru a asigura sustenabilitatea acestui obiectiv pe termen lung. Este greu de ignorat impresia că astfel de evenimente sunt mai degrabă oportunități de imagine decât angajamente reale pentru protejarea și promovarea patrimoniului.
Conservare versus comercializare
În timp ce lucrările de restaurare sunt lăudabile, ele ridică și întrebări legate de transparența procesului și de utilizarea fondurilor publice. Restaurarea unui monument istoric ar trebui să fie un proces riguros, bazat pe standarde internaționale și pe consultarea experților în domeniu. Totuși, lipsa unor informații detaliate despre aceste lucrări lasă loc speculațiilor privind posibile nereguli sau compromisuri în calitatea intervențiilor.
Mai mult, accentul pus pe atragerea turiștilor în detrimentul conservării autenticității monumentului poate duce la o comercializare excesivă, care să afecteze valoarea istorică a cetății. Este esențial ca autoritățile să găsească un echilibru între promovarea turistică și păstrarea integrității culturale a acestui simbol național.
Oportunități ratate și lecții de învățat
Redeschiderea Cetății Poenari ar fi trebuit să fie un moment de mândrie națională și un exemplu de bune practici în gestionarea patrimoniului. În schimb, ea evidențiază deficiențele cronice ale sistemului administrativ românesc, de la lipsa unei viziuni strategice până la neglijarea nevoilor reale ale vizitatorilor. Este imperativ ca autoritățile să își asume responsabilitatea pentru aceste deficiențe și să ia măsuri concrete pentru a transforma acest obiectiv într-un model de succes.
