Un Cerc Vicios de Injustiție. Înclinațiile Dubioase și Manipularea Justiției a Unor Funcționari Publici Orădeni au Modelat Destinele Unei Familii Orădene. Cum a Scăpat Mama Andor Teodora Care și-a Maltratat Copiii

Cum a Scăpat Mama Andor Teodora Care și-a Maltratat CopiiiO Listă Preliminară cu Magistrații Orădeni Strâmbi Dezvăluit de Sorin Roșca Stănescu cu Magistrații Orădeni Strâmbi – Timiș Ioan, Ionescu Diana Anca, Denisa Vidican, Rareș Șerban, Luca Mihaela, Antohi Gabriela, Diugan Dana, Chiș Gabriel, Vâșcan Alina, Tuduce Alin –

Update:21.02.2024

REȚEAUA ÎNVECINATĂ – Magistrați și Polițiști cu Apucături Bizare
⚖️ Când justiția orădeană nu mai apără copiii, ci le dă abuzatorii înapoi ⚖️

👉 O rețea de magistrați, procurori, polițiști și psihologi – printre care Timiș Ioan, Muntean Vladimir, Antohi Gabriela, Diugan Dana, Vâșcan Alina, Denisa Vidican, Rareș Șerban, Luca Mihaela, Cigan Vlad, Ani Cernea și alții – acuzați că au orchestrat un coșmar judiciar împotriva familiei Talpoș.
👉 Teoriile perverse ale lui Richard Gardner, inventatorul noțiunii de alienare parentală și susținător declarat al pedofiliei, sunt aplicate ca „lege” într-o instanță care ignoră total siguranța copiilor.
👉 Andor Teodora, mamă abuzivă care și-a recunoscut faptele, e reabilitată în ochii sistemului, în timp ce tatăl și soția sa sunt aruncați la închisoare pe baza unor falsuri și manipulări grosolane.

📢 Află cum o întreagă structură coruptă a permis deturnarea justiției și a abandonat doi copii în mâinile abuzului.
Citește articolul complet:
„Magistrați și Polițiști Orădeni Implicați în Susținerea și Perpetuarea Pedofiliei”

🕯 Justiția nu e o jucărie pentru cei cu apucături întunecate.
🛑 Este timpul pentru demascare. Este timpul pentru curățenie.
Este timpul pentru dreptate.

Drama familiei Talpoș și implicarea magistraților din Bihor

Pe fondul unei drame familiale ce a escaladat într-un coșmar judiciar, istoria familiei Talpoș oferă o imagine dezolantă a sistemului de justiție, punând în lumină o serie de decizii judiciare controversate și aparent motivate de interese bizare în detrimentul principiilor de dreptate și echitate. În centrul acestui tumult se află o sentință dată de Tribunalul Bihor, care, paradoxal, a prevestit o serie de evenimente ce au arunca familia într-o spirală a disperării.

Teoriile Bizare a Inventatorul Teoriei Alienării Parentale – Richard Gardner și Viziunile Acestuia Promovate la Rang de Lege în Justiția Orădeană

Despre inventatorul teoriei alienării parentale Richard Gardner și viziunile acestuia

Gardner (1992b, pp. 670-71) consideră activitățile sexuale între adulți și copii ca fiind parte din repertoriul natural al activității sexuale umane și sugerează că pedofilia poate îmbunătăți supraviețuirea speciei umane prin servirea „scopurilor procreative” (1992b, p. 24-5). Conform lui Gardner (1992b, p. 593), „pedofilia a fost considerată norma de către vasta majoritate a indivizilor din istoria lumii” și „este o practică răspândită și acceptată printre literalmente miliarde de oameni.”

Teorii periculoase: copii „seducători” și abuzul ca „experiență socială”

În plus, Gardner (1986, p. 93) crede că copiii sunt în mod natural sexuali și pot iniția întâlniri sexuale prin „seducția” adultului. Mai mult, Gardner (1992b, pp. 670-71) menține că abuzul sexual nu este neapărat traumatic; determinantul dacă molestarea sexuală va fi traumatică pentru copil este atitudinea socială față de aceste întâlniri. În consecință, Gardner (1992b, pp. 593-4) crede că societatea noastră adoptă o atitudine excesiv de punitivă și moralistă față de cei care își manifestă impulsurile pedofilice. De fapt, Gardner (1991, p. 26) sugerează că „toți avem o oarecare pedofilie în noi.”

Respins științific: teoria alienării parentale fără validare clinică

Trebuie menționat că viziunile lui Gardner asupra pedofiliei sunt în contradicție cu cercetările științifice despre abuzul sexual asupra copiilor, care au arătat în mod constant și concludent efectele negative pe termen lung ale abuzului sexual asupra vieților copiilor (de exemplu, Fergusson, Horwood, & Lynskey, 1996; Johnson, Cohen, Brown, Smailes, & Bernstein, 1999; Silverman, Reinherz, & Giaconia, 1996).

Teoria alienării parentale – o unealtă periculoasă în mâinile justiției române

Teoria Alienării Parentale (AP), o construcție pseudoștiințifică promovată inițial de Richard Gardner, a devenit o unealtă controversată în disputele de custodie, nefiind recunoscută în manualele de diagnosticare DSM sau ICD ca un sindrom clinic valid.

Exemple internaționale: SUA și Italia resping alienarea parentală

În Statele Unite, utilizarea termenului a fost restricționată după tragedii precum cazul Kendra, unde un copil a murit ca urmare a eșecului sistemului juridic de a recunoaște abuzul real, preferând în schimb teoriile nefondate. În Italia, Curtea Supremă a interzis folosirea termenului de alienare parentală, confirmând că nu are fundament științific, asemănându-se mai degrabă cu teorii precum cea a Pământului plat.

Andor Teodora și Călin Lincar – protejați de instanță în ciuda abuzurilor evidente

În mod șocant, în ciuda evidenței abuzurilor comise de Andor Teodora împotriva propriilor copii, sistemul judiciar a eșuat în a oferi protecția necesară, culminând cu o condamnare gravă a tatălui și a noii sale soții pentru presupuse rele tratamente aplicate minorilor. Această sentință nu doar că ignoră legea, ci pare să fie influențată de corupție și de promovarea prin sentințe a unor preferințe și instincte sexuale obscure, ducând la întrebări serioase privind integritatea și imparțialitatea justiției.

Magistrați în relații de proximitate cu abuzatorii

Un aspect îngrijorător este legătura dintre magistrații implicați și mama copiilor, sugerând că proximitatea și posibilele relații personale ar putea avea un impact nefast asupra deciziilor judiciare. Aceste conexiuni ar putea explica, într-o oarecare măsură, de ce procesul judiciar pare să fi deviat atât de mult de la principiul protejării intereselor superioare ale copilului, favorizând în schimb partea care ar trebui să fie trasă la răspundere pentru abuzarea a doi minori.

Falsuri, malpraxis și sistemul care protejează pedofili

Dezvăluirile recente privind practici de malpraxis și manipulări ale procedurilor legale aduc în discuție credibilitatea și fiabilitatea sistemului judiciar în ansamblu. Acuzațiile de falsificare a rechizitoriului și de administrație defectuoasă a justiției în vederea promovării abuzurilor împotriva minorilor chiar și sexuale și protejarea pedofililor, subliniază o problemă endemică a corupției și incompetenței în rândul unor membri ai sistemului de justiție, punând în pericol nu doar binele unei singure familii, ci încrederea publicului în întregul sistem judiciar care ar trebui să apere minorii nu abuzatorii acestora și pedofilii.

Sentința Tribunalului Bihor – un simbol al eșecului sistemic

Sentința Tribunalului Bihor reprezintă nu doar un eșec în protejarea copiilor afectați, ci și un semnal de alarmă cu privire la starea justiției. Este imperativ ca această situație să fie nu doar recunoscută, ci și corectată prin măsuri decisive, pentru a restabili încrederea în capacitatea sistemului judiciar de a servi dreptatea și de a proteja cei mai vulnerabili membri ai societății.

Citește și

https://oradeanul24.ro/stiri-locale/o-familie-zdrobita-de-decizii-judiciare-absurde/

https://www.corectnews.com/social/normele-lgbt-la-baza-unor-sentin-e-criminale-n-rom-nia