O Listă Preliminară cu Magistrații Orădeni Strâmbi Dezvăluit de Sorin Roșca Stănescu cu Magistrații Orădeni Strâmbi – Timiș Ioan, Ionescu Diana Anca, Denisa Vidican, Rareș Șerban, Luca Mihaela, Antohi Gabriela, Diugan Dana, Chiș Gabriel, Vâșcan Alina, Tuduce Alin –
Pe fondul unei drame familiale ce a escaladat într-un coșmar judiciar, istoria familiei Talpoș oferă o imagine dezolantă a sistemului de justiție, punând în lumină o serie de decizii judiciare controversate și aparent motivate de interese bizare în detrimentul principiilor de dreptate și echitate. În centrul acestui tumult se află o sentință dată de Tribunalul Bihor, care, paradoxal, a prevestit o serie de evenimente ce au arunca familia într-o spirală a disperării.
Teoriile Bizare a Inventatorul Teoriei Alienării Parentale – Richard Gardner și Viziunile Acestuia Promovate la Rang de Lege în Justiția Orădeană
Despre inventatorul teoriei alienării parentale Richard Gardner și viziunile acestuia
Gardner (1992b, pp. 670-71) consideră activitățile sexuale între adulți și copii ca fiind parte din repertoriul natural al activității sexuale umane și sugerează că pedofilia poate îmbunătăți supraviețuirea speciei umane prin servirea „scopurilor procreative” (1992b, p. 24-5). Conform lui Gardner (1992b, p. 593), „pedofilia a fost considerată norma de către vasta majoritate a indivizilor din istoria lumii” și „este o practică răspândită și acceptată printre literalmente miliarde de oameni.”
În plus, Gardner (1986, p. 93) crede că copiii sunt în mod natural sexuali și pot iniția întâlniri sexuale prin „seducția” adultului. Mai mult, Gardner (1992b, pp. 670-71) menține că abuzul sexual nu este neapărat traumatic; determinantul dacă molestarea sexuală va fi traumatică pentru copil este atitudinea socială față de aceste întâlniri. În consecință, Gardner (1992b, pp. 593-4) crede că societatea noastră adoptă o atitudine excesiv de punitivă și moralistă față de cei care își manifestă impulsurile pedofilice. De fapt, Gardner (1991, p. 26) sugerează că „toți avem o oarecare pedofilie în noi.”
Trebuie menționat că viziunile lui Gardner asupra pedofiliei sunt în contradicție cu cercetările științifice despre abuzul sexual asupra copiilor, care au arătat în mod constant și concludent efectele negative pe termen lung ale abuzului sexual asupra vieților copiilor (de exemplu, Fergusson, Horwood, & Lynskey, 1996; Johnson, Cohen, Brown, Smailes, & Bernstein, 1999; Silverman, Reinherz, & Giaconia, 1996).
Teoria Alienării Parentale (AP), o construcție pseudoștiințifică promovată inițial de Richard Gardner, a devenit o unealtă controversată în disputele de custodie, nefiind recunoscută în manualele de diagnosticare DSM sau ICD ca un sindrom clinic valid.
În Statele Unite, utilizarea termenului a fost restricționată după tragedii precum cazul Kendra, unde un copil a murit ca urmare a eșecului sistemului juridic de a recunoaște abuzul real, preferând în schimb teoriile nefondate. În Italia, Curtea Supremă a interzis folosirea termenului de alienare parentală, confirmând că nu are fundament științific, asemănându-se mai degrabă cu teorii precum cea a Pământului plat.
În mod șocant, în ciuda evidenței abuzurilor comise de Andor Teodora împotriva propriilor copii, sistemul judiciar a eșuat în a oferi protecția necesară, culminând cu o condamnare gravă a tatălui și a noii sale soții pentru presupuse rele tratamente aplicate minorilor. Această sentință nu doar că ignoră legea, ci pare să fie influențată de corupție și de promovarea prin sentințe a unor preferințe și instincte sexuale obscure, ducând la întrebări serioase privind integritatea și imparțialitatea justiției.
Un aspect îngrijorător este legătura dintre magistrații implicați și mama copiilor, sugerând că proximitatea și posibilele relații personale ar putea avea un impact nefast asupra deciziilor judiciare. Aceste conexiuni ar putea explica, într-o oarecare măsură, de ce procesul judiciar pare să fi deviat atât de mult de la principiul protejării intereselor superioare ale copilului, favorizând în schimb partea care ar trebui să fie trasă la răspundere pentru abuzarea a doi minori.
Dezvăluirile recente privind practici de malpraxis și manipulări ale procedurilor legale aduc în discuție credibilitatea și fiabilitatea sistemului judiciar în ansamblu. Acuzațiile de falsificare a rechizitoriului și de administrație defectuoasă a justiției în vederea promovării abuzurilor împotriva minorilor chiar și sexuale și protejarea pedofililor, subliniază o problemă endemică a corupției și incompetenței în rândul unor membri ai sistemului de justiție, punând în pericol nu doar binele unei singure familii, ci încrederea publicului în întregul sistem judiciar care ar trebui să apere minorii nu abuzatorii acestora și pedofilii.
Sentința Tribunalului Bihor reprezintă nu doar un eșec în protejarea copiilor afectați, ci și un semnal de alarmă cu privire la starea justiției. Este imperativ ca această situație să fie nu doar recunoscută, ci și corectată prin măsuri decisive, pentru a restabili încrederea în capacitatea sistemului judiciar de a servi dreptatea și de a proteja cei mai vulnerabili membri ai societății.
Citește și
https://oradeanul24.ro/stiri-locale/o-familie-zdrobita-de-decizii-judiciare-absurde/
https://www.corectnews.com/social/normele-lgbt-la-baza-unor-sentin-e-criminale-n-rom-nia
4 comentarii
Pingback: Magistrați și Polițiști Orădeni Implicați în Susținerea și Perpetuarea Pedofiliei - Oradeanul 24
Pingback: Magistrații și Polițiștii Orădeni „Strâmbi” Lupta Justiției Orădene Pentru Legalizarea Pedofiliei și Discrimarea Abuzurilor Împotriva Minorilor. Corupție cu Iz de Pedofilie. - Oradenii
Pingback: Dosarul Talpoș: S01.03 - Diana Talpos
Pingback: Dosarul Talpoș: S01.04 - Diana Talpos