Securitate sau Închisoare pentru Elevi: Abordarea Critică a Sistemelor de Control în Educație
În contextul unei societăți în care securitatea pare să devină o obsesie, două instituții de învățământ din Oradea, Colegiul „Iosif Vulcan” și Colegiul „Onisifor Ghibu”, au optat pentru implementarea unor sisteme de control al accesului prin carduri personalizate. Această decizie, deși aparent justificată de dorința de a combate absenteismul și de a limita accesul persoanelor neautorizate, ridică semne de întrebare privind respectarea drepturilor fundamentale ale elevilor.
Supraveghere Excesivă sau Protecție Necesară?
La Colegiul „Iosif Vulcan”, accesul în și din clădire în timpul pauzelor este permis doar elevilor majori și angajaților, prin intermediul unor cartele electronice care monitorizează fiecare mișcare. În cazul Colegiului „Onisifor Ghibu”, sistemul de control este și mai stringent, cu turnichete care permit accesul doar în funcție de orarul fiecărui elev. Este aceasta o măsură de protecție sau un abuz care transformă școlile în instituții penitenciare?
Cardurile ITIC și ISIC: Beneficii sau Măsuri de Control?
În plus, Colegiul „Onisifor Ghibu” oferă carduri ITIC și ISIC, promovate ca avantaje semnificative. Aceste carduri asigură accesul la diverse reduceri și beneficii, dar acestea sunt relevante într-un context în care libertatea de mișcare a elevilor este drastic limitată? Este oare un discount la software sau la teatru suficient pentru a compensa sentimentul de a fi prizonier în propria școală?
Întrebări Pertinente și Consecințe Posibile
Este esențial să ne întrebăm dacă aceste măsuri de securitate nu depășesc limita, transformând școlile în penitenciare pentru tineri. Siguranța elevilor este, fără îndoială, o prioritate, dar nu ar trebui să se transforme într-un pretext pentru a justifica măsuri draconice care îi privează pe tineri de dreptul la un mediu educațional liber și deschis. Este vital să găsim un echilibru între securitate și libertate, altfel riscăm să creăm o generație de tineri care văd educația ca pe o pedeapsă, nu ca pe o poartă către cunoaștere și dezvoltare personală.
Sursa: Jurnalul Orădean
