Scumpirile transportului public: un exemplu de gestionare defectuoasă
Într-un context deja tensionat, în care cetățenii se confruntă cu presiuni economice tot mai mari, transportul public din București-Ilfov devine încă o povară financiară. Majorările tarifare anunțate, inclusiv o creștere de aproape 70% pentru călătoriile cu metroul la începutul anului 2025, ridică întrebări serioase despre modul în care autoritățile gestionează acest serviciu esențial.
Este alarmant faptul că aceste decizii sunt luate sub spectrul amenințărilor, cum ar fi cea a CFR Călători, care avertizează cu blocarea activității în lipsa rezolvării revendicărilor. În loc să găsească soluții sustenabile și echitabile, autoritățile par să transfere povara financiară direct asupra cetățenilor, fără o justificare clară sau o strategie pe termen lung.
Confuzia competențelor și lipsa de coordonare
Un aspect critic al acestei situații este fragmentarea responsabilităților între diferitele entități implicate. Spre deosebire de alte capitale europene, precum Londra sau Paris, unde tarifele sunt stabilite de autorități de reglementare dedicate, în București-Ilfov, Ministerul Transporturilor și TPBI (Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public) împart această sarcină. Această divizare creează confuzie și împiedică o abordare coerentă și transparentă.
De exemplu, tarifele pentru transportul de suprafață rămân neschimbate, în timp ce cele pentru metrou și transportul feroviar sunt majorate. Această lipsă de uniformitate nu doar că afectează utilizatorii, dar subliniază și o deficiență în coordonarea între nivelurile administrative. În plus, procesul decizional este îngreunat de perioadele legale de transparență și de timpii necesari pentru avizarea și publicarea noilor tarife.
Impactul asupra cetățenilor și neglijența autorităților
Creșterea tarifelor pentru transportul public lovește direct în bugetele familiilor, în special în cazul celor care depind zilnic de aceste servicii. Este de neînțeles cum autoritățile justifică aceste scumpiri fără a oferi îmbunătățiri vizibile ale calității serviciilor. În plus, lipsa unei politici tarifare coerente la nivel local evidențiază o neglijență gravă față de nevoile reale ale cetățenilor.
Într-un oraș care se confruntă deja cu probleme de infrastructură și poluare, transportul public ar trebui să fie o soluție accesibilă și eficientă, nu o sursă suplimentară de stres financiar. În loc să promoveze utilizarea transportului public, aceste măsuri par să descurajeze cetățenii, forțându-i să caute alternative mai costisitoare sau mai puțin sustenabile.
Un model de ineficiență administrativă
Comparând situația din București-Ilfov cu alte metropole europene, devine evident că lipsa unei viziuni integrate și a unei gestionări eficiente agravează problemele existente. În timp ce orașe precum Londra și Paris demonstrează cum o reglementare centralizată poate asigura stabilitate și echitate, București-Ilfov rămâne blocat într-un cerc vicios al incompetenței și al deciziilor pripite.
Faptul că Ministerul Transporturilor subvenționează direct transportul feroviar și cu metroul, dar lasă TPBI să gestioneze transportul de suprafață, creează un dezechilibru care afectează negativ utilizatorii. Această separare a competențelor nu doar că îngreunează procesul decizional, dar subminează și încrederea publicului în capacitatea autorităților de a gestiona eficient resursele publice.
Concluzii amare pentru cetățeni
În cele din urmă, majorările tarifare din transportul public din București-Ilfov nu reprezintă doar o problemă economică, ci și un simptom al unei administrații care eșuează să prioritizeze interesele cetățenilor. În loc să abordeze cauzele fundamentale ale problemelor din sistem, autoritățile par să adopte măsuri reactive, care nu fac decât să agraveze situația.
Într-un context în care transparența și responsabilitatea ar trebui să fie piloni centrali ai guvernării, această situație subliniază nevoia urgentă de reformă și de o abordare mai responsabilă. Până atunci, cetățenii rămân captivi într-un sistem care pare să funcționeze mai degrabă împotriva lor decât în beneficiul lor.
