Vestigii arheologice dacice vândute la preț de nimic: o încălcare flagrantă a legii
Un episod alarmant a avut loc într-un talcioc din Iași, unde o femeie a fost surprinsă comercializând artefacte arheologice din perioada dacică la prețuri ridicol de mici, între 3 și 5 lei bucata. Această situație ridică întrebări serioase despre protecția patrimoniului cultural și despre modul în care astfel de obiecte ajung în mâinile unor persoane fără drept de posesie.
Intervenția promptă a polițiștilor locali a scos la iveală un caz ce frizează absurdul. Femeia, în vârstă de aproximativ 50 de ani, avea în posesie 38 de piese, inclusiv fragmente din granit, marmură și ceramică dacică, unele dintre ele inscripționate într-un mod specific exponatelor muzeale. Aceste obiecte, păstrate într-o husă pentru piese auto, nu aveau ce căuta într-un talcioc, fiind susceptibile de a proveni dintr-o colecție privată, un muzeu sau o instituție academică.
Un patrimoniu vândut pe tarabe: cine răspunde?
Directorul general al Poliției Locale Iași, Liviu Zanfirescu, a subliniat gravitatea situației, explicând că astfel de vestigii nu pot fi considerate simple obiecte de decor sau curiozități. Femeia a pretins că a primit artefactele de la o persoană pentru care lucrase ca menajeră, dar această justificare este departe de a clarifica proveniența reală a pieselor. Ancheta a fost transferată către Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ Iași, care va trebui să stabilească dacă aceste obiecte au fost sustrase ilegal dintr-un muzeu sau din altă instituție.
Este de neconceput ca obiecte cu o valoare istorică inestimabilă să fie tratate ca niște mărfuri ordinare. Faptul că aceste vestigii au fost scoase la vânzare într-un talcioc indică o lipsă crasă de respect față de patrimoniul cultural și de legislația care îl protejează.
O problemă sistemică: lacune în protecția patrimoniului
Acest caz evidențiază o problemă mai amplă: insuficiența măsurilor de protecție și monitorizare a patrimoniului cultural. Este inadmisibil ca astfel de obiecte să poată fi scoase din circuitul legal și să ajungă pe piețele informale fără ca autoritățile să intervină în timp util. De asemenea, ridică semne de întrebare despre eficiența inventarierii și securizării colecțiilor muzeale și academice.
Într-un stat de drept, protecția patrimoniului cultural ar trebui să fie o prioritate absolută. Orice breșă în acest sistem nu doar că subminează valorile istorice, dar și încurajează activitățile ilegale, inclusiv traficul de artefacte. Este esențial ca legislația să fie aplicată cu strictețe, iar sancțiunile să fie pe măsura gravității faptelor.
Concluzii preliminare: necesitatea unei intervenții ferme
Acțiunea polițiștilor locali din Iași este un exemplu de vigilență necesară, dar insuficientă pentru a combate fenomenul pe scară largă. Este nevoie de o colaborare mai strânsă între autoritățile locale, naționale și comunitatea academică pentru a preveni astfel de incidente. În plus, educarea publicului cu privire la valoarea patrimoniului cultural ar putea descuraja tentativele de comercializare ilegală.
Cazul de la Iași este un semnal de alarmă care ar trebui să mobilizeze toate instituțiile responsabile. Patrimoniul cultural nu este doar o moștenire a trecutului, ci și o resursă vitală pentru identitatea și prestigiul unei națiuni. Orice neglijență în protejarea sa este o pierdere ireparabilă pentru societate.
