Contextul energetic al Siriei: un acord controversat cu Turcia
Într-un peisaj marcat de ani de conflicte și o infrastructură devastată, Siria a decis să semneze un acord pentru importul de electricitate din Turcia. Acest parteneriat, bazat pe o linie de înaltă tensiune de 400 de kilovolți, ridică însă întrebări fundamentale privind suveranitatea energetică și implicațiile geopolitice ale unei astfel de colaborări. Ministrul sirian al Energiei, Mohamed al-Bashir, a subliniat că acest proiect va contribui la ameliorarea crizei energetice din țară. Totuși, rămâne de analizat dacă acest demers este o soluție sustenabilă sau doar o măsură temporară, cu riscuri pe termen lung.
Gazoductul Kilis-Alep: o promisiune sau o capcană?
Un alt proiect ambițios anunțat de autoritățile siriene este construirea unui gazoduct care să conecteze orașul turc Kilis cu Alep, un oraș din nordul Siriei. Acesta ar urma să transporte 6 milioane de metri cubi de gaz pe zi către centralele electrice siriene. Deși inițiativa pare să ofere o gură de aer unei economii sufocate, dependența de infrastructura turcă poate crea vulnerabilități strategice majore. Istoria relațiilor tensionate dintre cele două țări sugerează riscuri semnificative pentru stabilitatea acestui parteneriat.
Impactul conflictelor asupra infrastructurii energetice
Penuria de energie electrică din Siria este o consecință directă a deteriorării infrastructurii cauzate de conflictul prelungit. În plus, seceta extremă din 2020 a agravat situația, afectând resursele de apă și electricitate din nord-estul țării. Controlul Turciei asupra unor zone strategice, precum Ras Al-Ain, a complicat și mai mult accesul Siriei la resurse vitale. Întreruperile repetate ale alimentării cu apă de la stația Alouk, aflată sub control turc, au fost catalogate de ONU drept posibile crime de război, subliniind gravitatea situației umanitare din regiune.
Dimensiunea legală și etică a acordurilor energetice
Colaborările energetice cu Turcia ridică întrebări serioase privind respectarea dreptului internațional și a suveranității naționale. Într-un raport din 2024, o comisie independentă a ONU a evidențiat atacurile asupra infrastructurii electrice siriene, catalogându-le drept acțiuni ce ar putea echivala cu crime de război. În acest context, acordurile recente pun sub semnul întrebării capacitatea autorităților siriene de a proteja interesele naționale și de a asigura o dezvoltare sustenabilă a sectorului energetic.
Concluzie: între necesitate și vulnerabilitate
Deși acordurile cu Turcia par să ofere soluții imediate pentru criza energetică a Siriei, ele deschid totodată calea către o dependență periculoasă de un partener cu interese geopolitice divergente. În absența unor garanții clare și a unei strategii pe termen lung, aceste inițiative riscă să transforme Siria într-un actor vulnerabil pe scena regională, cu consecințe grave asupra suveranității și stabilității sale.
