Criza energetică din Transnistria: între urgență economică și impas diplomatic
Regiunea separatistă Transnistria, aflată în estul Republicii Moldova, se confruntă cu o criză energetică severă, determinată de suspendarea tranzitului de gaze rusești prin Ucraina. În acest context, autoritățile transnistrene au prelungit starea de urgență în economie până la 8 februarie, o măsură ce reflectă gravitatea situației și lipsa unor soluții viabile pe termen scurt.
Așa-numitul Consiliu Suprem al regiunii a ratificat decretul prezidențial care extinde starea de urgență, justificând decizia prin necesitatea unor măsuri excepționale pentru gestionarea resurselor energetice. Printre acestea se numără raționalizarea consumului de gaze naturale, crearea rezervelor de stat și interzicerea exportului de resurse energetice. De asemenea, prioritățile financiare sunt direcționate către protejarea vieții și sănătății cetățenilor.
Impactul umanitar și economic al crizei
Administrația de la Tiraspol a recunoscut că regiunea se află în pragul unei crize umanitare, cu efecte devastatoare asupra populației de aproximativ o jumătate de milion de oameni. Furnizarea de apă caldă a fost suspendată complet, iar gazul este utilizat exclusiv pentru aragaze. În plus, trei decese cauzate de intoxicația cu monoxid de carbon au fost raportate, subliniind riscurile asociate cu utilizarea improvizată a surselor de căldură.
Criza a fost agravată de trecerea centralei de la Cuciurgan la utilizarea cărbunelui, o soluție temporară, dar insuficientă pentru a acoperi nevoile energetice ale regiunii. Rezervele limitate de cărbune și lipsa unei perspective clare pentru reluarea livrărilor de gaze rusești complică și mai mult situația.
Dimensiunea geopolitică a crizei
Transnistria, un teritoriu cu loialități pro-Moscova, speră să obțină gaze rusești prin rute alternative, cum ar fi Turkish Stream. Totuși, această opțiune rămâne incertă, în condițiile în care Ucraina a suspendat tranzitul gazelor rusești, iar Republica Moldova se confruntă cu propriile provocări în relația cu Gazprom. Chișinăul recunoaște doar o mică parte din datoria de peste 700 de milioane de dolari cerută de consorțiul rus, ceea ce complică negocierile.
În paralel, Kremlinul continuă să exercite presiuni asupra Republicii Moldova, folosind criza energetică ca instrument de destabilizare politică înaintea alegerilor parlamentare cruciale din acest an. Acuzațiile reciproce între Moscova, Chișinău și Kiev nu fac decât să amplifice tensiunile regionale.
Ajutorul extern și limitele acestuia
Chișinăul s-a oferit să sprijine Transnistria cu ajutoare umanitare și să caute soluții pentru achiziționarea de gaze pe piețele europene. Cu toate acestea, oferta este privită cu scepticism de administrația transnistreană, care continuă să acuze guvernul moldovean pentru agravarea crizei. În acest context, soluțiile externe par insuficiente pentru a rezolva rapid problemele energetice ale regiunii.
Pe fondul acestor dificultăți, situația din Transnistria rămâne un exemplu elocvent al intersecției dintre crizele umanitare și jocurile geopolitice. Lipsa unui consens între părțile implicate prelungește suferința populației și subliniază necesitatea unor soluții pragmatice și echitabile.
