Criza cartofilor în Belarus: o problemă națională sub lupa legalității
Într-o țară unde cartoful este considerat „a doua pâine” și simbol al identității naționale, penuria acestui aliment de bază ridică întrebări serioase despre politicile economice și administrative ale regimului Lukașenko. De luni de zile, magazinele din Belarus sunt aproape goale, iar produsele disponibile sunt de o calitate îndoielnică. Această situație reflectă nu doar o criză alimentară, ci și un eșec al mecanismelor de reglementare economică impuse de stat.
Prețurile fixe și realitatea economică: un conflict ireconciliabil
Un aspect crucial al acestei crize este politica de prețuri impusă de stat. Decretul care limitează creșterea prețurilor cartofilor la doar 3% anual ignoră complet dinamica pieței și costurile reale de producție. Într-o economie unde combustibilul, îngrășămintele și salariile cresc constant, această măsură nu doar că sufocă producătorii locali, dar și stimulează exporturile masive către Rusia, unde prețurile sunt considerabil mai mari. Astfel, statul belarus pare să prioritizeze câștigurile externe în detrimentul nevoilor cetățenilor săi.
Exporturile către Rusia: o decizie strategică sau o eroare administrativă?
Belarus a devenit cel mai mare exportator de cartofi către Rusia, cu un volum record de 170.000 de tone în 2024. Această decizie, aparent strategică, a fost justificată de Lukașenko prin nevoia agricultorilor de a obține profituri mai mari. Totuși, această orientare către exporturi masive ridică întrebări despre prioritățile guvernului: este protejarea pieței interne mai puțin importantă decât satisfacerea cererii externe? Lipsa unui echilibru între aceste două obiective subminează încrederea cetățenilor în administrația actuală.
Licențele de export: o soluție tardivă și ineficientă
În martie 2025, guvernul belarus a introdus un regim de licențe unice de export pentru cartofi, valabil timp de trei luni. Această măsură, deși aparent menită să controleze situația, vine mult prea târziu pentru a avea un impact semnificativ. În plus, lipsa unei strategii clare și coerente pentru a sprijini producătorii locali și a stabiliza piața internă demonstrează o incapacitate administrativă flagrantă.
Impactul social și politic al crizei
Nemulțumirea populației față de această penurie a fost atât de mare încât chiar și Lukașenko a fost nevoit să abordeze public problema. Cu toate acestea, declarațiile sale, care dau vina pe exporturi și pe dorința agricultorilor de a obține profituri mai mari, par mai degrabă o încercare de a devia responsabilitatea decât o soluție concretă. Într-un context politic deja tensionat, această criză alimentară riscă să amplifice nemulțumirea populară și să submineze și mai mult legitimitatea regimului său.
Concluzie: o administrație subminată de propriile decizii
Criza cartofilor din Belarus scoate la lumină deficiențele grave ale politicilor economice și administrative ale regimului Lukașenko. În loc să asigure stabilitatea pieței interne și să protejeze nevoile cetățenilor, guvernul pare să fi favorizat câștigurile externe și să fi ignorat complet realitățile economice. Această situație nu doar că afectează grav calitatea vieții în Belarus, dar ridică și întrebări serioase despre capacitatea regimului de a gestiona crizele naționale într-un mod responsabil și legal.
