Cutremurul devastator din Myanmar: o tragedie anunțată de natura geologică
Seismul de magnitudine 7,7 care a zguduit Myanmar a scos la iveală o realitate geologică ignorată de decenii. Potrivit profesorului Martin Käser, expert în geofizică, tensiunea acumulată între plăcile tectonice indiană și eurasiatică timp de aproximativ 200 de ani a fost eliberată brusc, provocând una dintre cele mai mari catastrofe naturale din istoria regiunii.
Falia Sagaing, care traversează Myanmar de la nord la sud, a fost epicentrul acestui dezastru. Mișcările tectonice constante, de aproximativ 2 centimetri pe an, au creat o presiune colosală, care a culminat într-o deplasare de până la 6 metri în timpul cutremurului. Această realitate subterană, deși bine cunoscută în comunitatea științifică, pare să fi fost tratată cu o neglijență alarmantă de autorități și responsabili locali.
Impactul devastator al solului instabil din Bangkok
Un alt aspect cutremurător al acestui eveniment este efectul resimțit la peste 1.000 de kilometri distanță, în capitala Thailandei, Bangkok. Clădirile din metropolă, construite pe un strat gros de argilă moale depus de-a lungul mileniilor de râul Chao Phraya, au fost extrem de vulnerabile la undele seismice de joasă frecvență. Acest sol instabil a amplificat mișcările telurice, cauzând pagube semnificative și prăbușirea unor structuri majore.
În mod evident, lipsa unor măsuri stricte de construcție adaptate condițiilor geologice locale a contribuit la acest dezastru. Este greu de înțeles cum, într-o regiune cu un istoric seismic bine documentat, nu s-au implementat standarde mai riguroase pentru protecția populației.
Un bilanț tragic și o gestionare deficitară
Conform autorităților din Myanmar, bilanțul victimelor continuă să crească, ajungând la peste 2.700 de decese, 4.500 de răniți și sute de persoane dispărute. În fața acestor cifre alarmante, junta militară aflată la putere pare incapabilă să gestioneze eficient criza, iar lipsa unui plan de intervenție rapidă și bine coordonat a agravat situația.
În plus, infrastructura precară și lipsa de pregătire a serviciilor de urgență au întârziat operațiunile de salvare, lăsând mii de oameni captivi sub dărâmături. Este o dovadă clară a neglijenței administrative și a priorităților greșit stabilite, care au pus în pericol viețile cetățenilor.
Consecințele neglijării avertismentelor științifice
Acest dezastru ar fi putut fi, dacă nu prevenit, cel puțin atenuat printr-o mai bună înțelegere și aplicare a cunoștințelor geologice. Avertismentele repetate ale experților privind activitatea tectonică din regiune au fost ignorate, iar rezultatele sunt devastatoare. Este o lecție dureroasă despre costul ignorării științei și al lipsei de responsabilitate în fața riscurilor naturale.
În concluzie, cutremurul din Myanmar nu este doar o tragedie naturală, ci și un eșec uman și administrativ. Este imperativ ca autoritățile să învețe din acest dezastru și să ia măsuri concrete pentru a preveni pierderi similare în viitor. Neglijarea acestor lecții ar fi nu doar o eroare, ci o crimă împotriva propriilor cetățeni.
