Procedura inițiată de Paola Roldan
Procedura a fost inițiată în august de către Paola Roldan, o femeie în vârstă de 43 de ani diagnosticată cu scleroză laterală amiotrofică, sau boala Charcot, o afecțiune neurodegenerativă rară și dureroasă. Această pacientă, care are nevoie constantă de aparat de oxigen și este imobilizată la pat, a cerut Curții să declare că articolul 144 din Codul penal ecuadorian, care prevede pedepse de la 10 până la 13 ani de închisoare pentru omuciderea simplă, nu se aplică în situațiile de eutanasie, așa cum s-a practicat până acum. Curtea Constituțională a fost de acord, stabilind că „orice persoană poate să decidă liber și conștient atunci când viața sa personală este afectată”, inclusiv „dreptul de a pune capăt unei suferințe intense cauzate de o vătămare fizică gravă și ireversibilă sau de o boală gravă și incurabilă”. În consecință, Curtea a decis că medicul care efectuează eutanasia activă nu va fi supus pedepselor prevăzute pentru omucidere, deoarece acțiunea este în scopul de a proteja drepturile pacientului la o viață demnă și la dezvoltarea sa personală liberă. Curtea a cerut Ministerului Sănătății să prezinte în termen de șase luni un proiect de lege care să reglementeze eutanasia. proiectul ar trebui adoptat de Parlament în termen de un an. Toate aceste hotărâri au fost luate cu șapte voturi în favoare și cu două voturi împotrivă.
Eutanasia în alte țări ale lumii
Ecuadorul devine a doua țară din America Latină care a dezincriminat eutanasia, după Columbia, care a făcut acest lucru în 1997. Din 2016, în Canada, adulții care se confruntă cu o boală gravă, incurabilă și ireversibilă pot solicita ajutor medical pentru a-și încheia viața, cu condiția să fie de acord și să fie responsabili pentru această decizie. Aproape 45.000 de cetățeni canadieni au beneficiat de acest ajutor între 2016 și 2022, ceea ce reprezintă aproximativ 4,1% din totalul deceselor înregistrate în această perioadă, conform datelor oficiale. În Statele Unite, sinuciderea asistată este autorizată în unele state, dar eutanasia rămâne ilegală pe întreg teritoriul țării. Europa, Olanda și Belgia au fost primele două țări care au autorizat eutanasia, adică moartea provocată de un îngrijitor la cererea pacientului. În 2009, Luxemburg a legalizat eutanasia și sinuciderea asistată, ceea ce înseamnă că pacientul își administrează singur un medicament prescris pentru a-și pune capăt vieții. Elveția autorizează de asemenea sinuciderea asistată, la fel ca Spania, Austria și Italia pentru anumite cazuri. În Franța, o lege adoptată în 2016 permite îngrijitorilor să administreze o sedare ireversibilă pacienților care suferă de o „afecțiune gravă și incurabilă”. Totuși, legea nu merge până la autorizarea eutanasiei active. Un proiect de lege bazat pe modelul francez al îngrijirii în ultimele etape ale vieții, așa cum a promis președintele Emmanuel Macron, este planificat să fie prezentat în luna februarie. În Germania, eutanasia pasivă (adică oprirea tratamentelor de menținere în viață sau renunțarea la acestea) este tolerată dacă pacientul a făcut o cerere în acest sens. În februarie 2020, Curtea Constituțională a cenzurat, de asemenea, o lege din 2015 care interzicea sinuciderea asistată de către medici sau asociații. În Regatul Unit, întreruperea îngrijirilor medicale în anumite cazuri este autorizată din 2002. Sinuciderea asistată este încă considerată o infracțiune și poate fi pedepsită cu o închisoare de până la 14 ani. Însă noile orientări publicate în 2010 încurajează o abordare mai indulgentă atunci când acțiunea este făcută din „compasiune”.
Sursa: Radio France Internationale
