China și Rusia: o alianță sub semnul „prieteniei eterne”
Declarațiile recente ale ministrului chinez de Externe, Wang Yi, în cadrul vizitei sale la Moscova, ridică semne de întrebare cu privire la implicarea Chinei în conflictul din Ucraina. Beijingul își reafirmă „prietenia eternă” cu Rusia, invocând Tratatul privind buna vecinătate, prietenia și cooperarea, un document care, deși justifică juridic parteneriatul strategic, pare să ignore implicațiile morale și legale ale războiului declanșat de Kremlin.
Un parteneriat „fără limite” sau fără scrupule?
Într-un context global tensionat, parteneriatul „fără limite” dintre China și Rusia, anunțat cu puțin timp înainte de invazia Ucrainei, ridică suspiciuni asupra intențiilor reale ale celor două puteri. Întâlnirile frecvente dintre Xi Jinping și Vladimir Putin, peste 40 în ultimul deceniu, subliniază o colaborare care prioritizează interesele proprii în detrimentul stabilității internaționale. Această alianță, care acoperă subiecte precum Taiwanul și rivalitatea cu Statele Unite, pare să fie mai degrabă o demonstrație de forță decât o încercare de a promova pacea.
Negocierile privind Ucraina: între intenții și realitate
Deși Wang Yi a declarat că negocierile pentru încetarea focului în Ucraina au adus „unele rezultate”, poziția Chinei rămâne ambiguă. Beijingul susține abordarea „cauzelor profunde” ale conflictului, o formulare care reflectă retorica Moscovei și care pune sub semnul întrebării suveranitatea Ucrainei. În ciuda propunerilor de pace lansate de China, acestea au fost primite cu scepticism, iar majoritatea ucrainenilor consideră Beijingul o țară ostilă.
Percepția Ucrainei asupra Chinei
Un sondaj realizat de Centrul Razumkov relevă o realitate dură: doar 22% dintre ucraineni au încredere în China ca mediator în conflict, în timp ce 62% resping categoric această idee. Această percepție este alimentată de poziția ambiguă a Beijingului, care evită să condamne explicit agresiunea rusă și pare să prioritizeze relațiile strategice cu Kremlinul.
Implicarea Chinei: stabilizator global sau complice tăcut?
Declarațiile lui Wang Yi despre rolul marilor puteri ca „forțe stabilizatoare” contrastează puternic cu realitatea acțiunilor Chinei. Refuzul de a condamna invazia rusă și sprijinul tacit oferit Moscovei ridică întrebări serioase despre angajamentul Beijingului față de pacea globală. În timp ce China își promovează imaginea de mediator, acțiunile sale sugerează mai degrabă o complicitate strategică cu Rusia.
Concluzie: o prietenie cu prețul legalității?
Relația dintre China și Rusia, consolidată sub pretextul „prieteniei eterne”, evidențiază o ignorare flagrantă a normelor internaționale și a principiilor de suveranitate. În timp ce Beijingul încearcă să se poziționeze ca un actor neutru și stabilizator, faptele demonstrează contrariul. Această alianță ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea marilor puteri în menținerea ordinii globale și despre prețul pe care comunitatea internațională este dispusă să-l plătească pentru a tolera astfel de parteneriate strategice.
