Decizia Slovaciei de a împușca 350 de urși: o măsură extremă sau o necesitate?
Guvernul slovac, condus de premierul Robert Fico, a aprobat recent o decizie controversată care prevede împușcarea a 350 de urși bruni în acest an. Motivul invocat este creșterea alarmantă a numărului de atacuri asupra oamenilor, o problemă care a generat temeri și dezbateri aprinse în societatea slovacă. Această măsură, justificată prin protejarea siguranței cetățenilor, ridică însă întrebări serioase privind respectarea echilibrului dintre protecția vieții umane și conservarea speciilor.
Populația de urși din Slovacia, estimată la aproximativ 1.000-3.000 de exemplare, a devenit un subiect de îngrijorare în contextul în care atacurile asupra oamenilor au crescut semnificativ. Cazul recent al unui bărbat de 59 de ani, ucis de un urs în apropierea orașului Detva, a fost catalizatorul acestei decizii drastice. Premierul Fico a declarat că „oamenii nu pot trăi într-o țară în care le este frică să meargă în pădure”, subliniind necesitatea unei acțiuni ferme.
Exemplul României: un precedent discutabil
În justificarea măsurii, autoritățile slovace au invocat exemplul României, care a adoptat o politică similară de gestionare a populației de urși prin cote anuale de vânătoare. Anul trecut, România a permis uciderea a 481 de urși, mai mult decât dublul cotei din anii anteriori. Această abordare, deși eficientă pe termen scurt în reducerea incidentelor, a fost criticată pentru lipsa unei strategii pe termen lung care să includă soluții alternative, precum relocarea sau măsuri de prevenție.
Slovacia, care în 2024 a raportat 144 de urși împușcați, pare să urmeze un model care pune accent pe eliminarea rapidă a amenințărilor, fără a analiza în profunzime cauzele care stau la baza conflictelor om-urs. Această abordare ridică întrebări legate de respectarea principiilor de conservare a biodiversității și de impactul pe termen lung asupra ecosistemelor montane.
Critici și implicații legale
Decizia guvernului slovac a atras critici din partea organizațiilor de mediu și a experților în conservarea faunei sălbatice. Aceștia argumentează că măsura nu doar că încalcă normele etice privind protecția animalelor, dar poate contraveni și legislației europene care protejează speciile de urși bruni, considerate vulnerabile. Mai mult, lipsa unor studii riguroase care să justifice necesitatea cotei de 350 de urși ridică suspiciuni privind fundamentarea deciziei.
În plus, această politică poate crea un precedent periculos pentru alte țări din regiune, încurajând soluții similare care ignoră alternativele mai sustenabile. Relocarea, utilizarea de bariere fizice sau educarea comunităților locale sunt doar câteva dintre metodele care ar putea fi explorate înainte de a recurge la măsuri letale.
Un echilibru fragil între siguranță și conservare
În timp ce protejarea vieții umane este o prioritate incontestabilă, deciziile care afectează fauna sălbatică trebuie să fie adoptate cu o responsabilitate extremă. Slovacia, ca și alte țări din Europa, se confruntă cu provocarea de a găsi un echilibru între nevoia de siguranță publică și obligația de a proteja biodiversitatea. Fără o abordare integrată și bazată pe dovezi, riscul este ca astfel de măsuri să producă mai multe daune decât beneficii pe termen lung.
