Kim Jong Un și interdicția meciurilor echipei Tottenham în Coreea de Nord
Decizia liderului suprem al Coreei de Nord, Kim Jong Un, de a interzice difuzarea meciurilor echipei de fotbal Tottenham pe teritoriul țării sale ridică întrebări serioase despre motivele și implicațiile acestei măsuri. Într-un regim cunoscut pentru controlul strict asupra informației și divertismentului, această interdicție adaugă un nou strat de cenzură, vizând direct iubitorii de fotbal din Coreea de Nord.
Motivul principal al acestei decizii pare să fie legat de Son Heung-min, căpitanul echipei naționale sud-coreene, care joacă pentru Tottenham. Cu o carieră impresionantă, incluzând 131 de selecții și 51 de goluri pentru echipa națională, Son reprezintă un simbol al succesului sud-coreean, ceea ce pare să fie intolerabil pentru regimul de la Phenian. Această măsură nu doar că limitează accesul cetățenilor la sportul internațional, dar subliniază și tensiunile politice dintre cele două Corei.
Restricții severe asupra transmisiunilor sportive
În Coreea de Nord, accesul la evenimente sportive internaționale este deja extrem de limitat. Radiodifuzorul public KCTV, singura sursă de televiziune pentru majoritatea cetățenilor, difuzează doar câteva meciuri selectate, scurtate de la 90 la 60 de minute, și acestea la câteva luni după desfășurarea lor. În plus, orice meci care implică jucători din prima ligă sud-coreeană este complet exclus din grila de programe.
Astfel, echipe precum Wolverhampton, Brentford sau Tottenham, care au în componența lor jucători sud-coreeni, sunt practic interzise pe micile ecrane din Coreea de Nord. Această politică nu doar că izolează și mai mult cetățenii nord-coreeni de restul lumii, dar demonstrează și o utilizare strategică a sportului ca instrument de propagandă și control ideologic.
Impactul asupra pasionaților de fotbal
Deși fotbalul este un sport popular în Coreea de Nord, această decizie afectează direct milioanele de fani care ar fi dorit să urmărească performanțele echipelor internaționale. Într-o țară în care divertismentul este deja sever restricționat, această măsură reprezintă o altă lovitură pentru cetățeni, privându-i de una dintre puținele forme de evadare din realitatea cotidiană.
Mai mult, interdicția reflectă o politică de izolare culturală și respingere a oricărei influențe externe, chiar și atunci când aceasta vine sub forma unui sport universal. Este o demonstrație clară a modului în care regimul folosește orice mijloc pentru a-și menține controlul asupra populației, chiar și în domenii aparent inofensive precum sportul.
Un exemplu al cenzurii extreme
Acest incident subliniază natura opresivă a regimului nord-coreean, care nu ezită să cenzureze orice conținut ce ar putea fi perceput ca o amenințare la adresa ideologiei sale. În loc să vadă sportul ca pe o oportunitate de a construi punți între națiuni, regimul îl transformă într-un alt instrument de divizare și control.
Într-un context global în care sportul este adesea folosit pentru a promova pacea și înțelegerea între popoare, decizia Coreei de Nord de a interzice difuzarea meciurilor Tottenham este un exemplu elocvent al modului în care regimul prioritizează propaganda și izolarea în detrimentul deschiderii și cooperării internaționale.
