Teama profesorilor de a apela la specialiști: o problemă ignorată
Într-un sistem educațional deja tensionat, profesorii se confruntă cu o dilemă tăcută, dar profundă: frica de a solicita ajutor specializat din partea unui psihiatru sau psiholog. Daniela Bololoi, psiholog și psihoterapeut, a evidențiat o realitate alarmantă. Cadrele didactice ezită să caute sprijin psihiatric din teama că un diagnostic, chiar și unul minor precum depresia, le-ar putea compromite cariera. Pierderea adeverinței de aptitudini eliberată de medicul de familie echivalează, în multe cazuri, cu pierderea locului de muncă.
Acest cerc vicios, în care stigmatizarea și lipsa de sprijin instituțional se întâlnesc, subliniază o problemă sistemică. Ministerul Educației este chemat să-și extindă perspectiva, abordând nu doar nevoile elevilor și părinților, ci și pe cele ale profesorilor. Este imperativ să se implementeze măsuri preventive și să se ofere sprijin concret pentru dezvoltarea personală a cadrelor didactice. Profesorii, adesea pregătiți doar pentru sarcini birocratice și predare, sunt lăsați fără instrumentele necesare pentru a-și gestiona propriile emoții și pentru a face față diversității emoționale din sălile de clasă.
Birocrația și accesul limitat la servicii de terapie
Un alt obstacol major este reprezentat de procesul greoi prin care ședințele de psihoterapie pot fi decontate. Daniela Bololoi a explicat că există 21 de specialități medicale care pot recomanda astfel de servicii, însă colaborarea dintre medici și psihologi este îngreunată de cerințe birocratice. Medicii trebuie să încheie contracte de colaborare cu psihologii care au cabinete private, ceea ce complică și mai mult accesul la ajutorul necesar.
Traseul pe care trebuie să-l parcurgă profesorii pentru a beneficia de sprijin psihologic este unul anevoios, iar acest lucru descurajează și mai mult apelarea la specialiști. În loc să fie un proces simplu și accesibil, devine o povară suplimentară pentru cei care deja se confruntă cu dificultăți emoționale.
Un apel la educație și schimbare de mentalitate
Ministrul Educației, Daniel David, a abordat această problemă într-un mod direct, subliniind că stigmatizarea asociată problemelor de sănătate mintală este încă prezentă, deși mai puțin intensă decât în trecut. El a comparat nevoia de a merge la psiholog cu vizita la stomatolog, subliniind că apelarea la ajutor specializat ar trebui percepută ca un semn de educație, nu ca o slăbiciune.
Totuși, declarațiile ministrului nu sunt suficiente. Este nevoie de politici clare și de acțiuni concrete care să elimine barierele birocratice și să promoveze un mediu de sprijin pentru profesori. Fără aceste schimbări, stigmatizarea și teama vor continua să împiedice accesul la ajutorul necesar, afectând nu doar cadrele didactice, ci și calitatea educației oferite elevilor.
Prevenția, cheia unui sistem educațional sănătos
Problema sănătății mintale a profesorilor nu poate fi ignorată. Este esențial ca Ministerul Educației să implementeze programe de prevenție și să ofere resurse pentru dezvoltarea personală a cadrelor didactice. Pregătirea acestora trebuie să depășească limitele curriculumului și să includă gestionarea emoțiilor, rezolvarea conflictelor și adaptarea la diversitatea din sălile de clasă.
Într-un sistem educațional care pune accent doar pe performanța academică și pe conformarea la cerințele birocratice, profesorii sunt lăsați să se descurce singuri în fața unor provocări emoționale complexe. Este timpul ca această abordare să fie schimbată, iar sprijinul pentru sănătatea mintală să devină o prioritate reală.
