Un Final Marcat de Demnitate și Respect
Într-un act de adio plin de simbolism și tristețe, corpul lui Nicu Covaci, spiritul indomabil al trupei Phoenix, a fost așezat într-un sicriu alb în Filarmonica Timișoara. Sicriul, care este mai mult decât un simplu container, este împodobit cu versurile emoționante din „Invocație”, un testament al dragostei sale pentru muzică și viață. Acest gest nu este doar un omagiu, ci un pod între trecutul său vibrant și eternitatea pe care o modelează prin arta sa.
Un Rămas Bun Organizat cu Rigurozitate
Admiratorii lui Covaci sunt invitați să-și ia rămas bun într-un cadru organizat cu precizie pentru a evita dezordinea, cu restricții stricte privind numărul de persoane și interdicția de a aduce lumânări sau coroane. Aceste reguli, deși pot părea severe, au scopul de a păstra demnitatea acestui moment de profundă tristețe și reflecție. Fiecare floare depusă simbolizează o notă în simfonia de adio dedicată unui artist adevărat.
O Bătălie Eroică cu o Boală Nemiloasă
Nicu Covaci a înfruntat cu stoicism o formă devastatoare de cancer cerebral, urmând tratamente atât în România, cât și în Spania. Relatările medicului Dorel Săndesc despre zilele sale finale oferă o imagine a suferinței și luptei sale, dar și a forței interioare care nu l-a părăsit până în ultimele momente. Această luptă, deși în final pierdută, rămâne o dovadă a spiritului său neînvins.
Un Pionier al Muzicii Românești
Nicu Covaci nu a fost doar un muzician, a fost un pionier, un luptător în arena artistică românească, care a modelat cultura muzicală și a inspirat generații. Chitarele sale, așezate alături de sicriu, nu sunt simple instrumente, ci simboluri ale libertății de expresie și inovației în artă. Moștenirea sa muzicală va continua să inspire și să motiveze, transcendentă prin timp și spațiu.
Sursa: Jurnalul Oradean
