Acum 50 de ani, o serie uimitoare de evenimente declanșate de o melodie care fusese cântată la Eurovision cu doar câteva zile înainte a dus la căderea celei mai vechi dictaturi fasciste din Europa, relatează The Guardian.
În termeni muzicali, cântecul cu care Portugalia a participat la finala concursului Eurovision din 1974 a fost departe de a putea fi considerată un succes.E Depois do Adeus („Și după adio”), cântată de Paulo de Carvalho, cu versuri scrise de José Niza, a terminat pe ultimul loc la egalitate cu Norvegia, Germania și Elveția, evitând de puțin rușinea de a nu primi niciun punct, într-un an în care melodia câștigătoare a fost Waterloo, cântată de Abba.
Cu toate că De Carvalho nu a ajuns niciodată la faima adversarilor lor din Suedia, E Depois do Adeus a lăsat în urmă un alt tip de moștenire – doar câteva săptămâni mai târziu, cântecul a schimbat cursul istoriei. În 1974, situația din armata portugheză ajunsese la limită: Portugalia purta deja de 13 ani un război colonial pe trei fronturi în Africa, ceea ce a forțat regimul autoritar și ultranaționalist Estado Novo să folosească tot mai mulți oameni pentru a menține controlul.
Încercările repetate ale armatei portugheze de a recruta tot mai mulți soldați pentru războiul colonial au fost întâmpinate cu proteste din partea militarilor profesioniști cu rang de căpitan, care s-au organizat, formând o mișcare de opoziție internă care a devenit tot mai sofisticată și politizată. Oamenii au ieșit în stradă în sprijinul soldaților care au participat la revoluția din 24 aprilie 1974, oferindu-le garoafe.
Mai mult, forțele armate portugheze trebuiau să respecte voința poporului, ceea ce necesita o tranziție spre un regim democratic. Până în luna aprilie, planurile de răsturnare a dictaturii erau deja în desfășurare, sub coordonarea maiorului Otelo Saraiva de Carvalho.
Pentru ca operațiunile finale ale Revoluției Garoafelor să fie confirmate, era nevoie ca „un semnal să fie transmis și recepționat în întreaga țară”, pentru a marca momentul în care nu mai exista „nicio cale de întoarcere”, potrivit lui Carlos Almada Contreiras, membru al mișcării de opoziție staționat în centrul de comunicații al marinei militare.
Sursa: Digi24