Adăposturile de protecție civilă: o necesitate ignorată
Declarațiile recente ale lui Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, scot la lumină o problemă neglijată de mult timp: starea deplorabilă a adăposturilor de protecție civilă din România. Deși probabilitatea unui conflict armat pe teritoriul țării este considerată redusă, necesitatea unor astfel de adăposturi rămâne incontestabilă. Arafat subliniază că riscurile nu se limitează doar la conflicte, ci includ și dezastre naturale, cutremure sau fenomene meteorologice extreme. Cu toate acestea, numărul adăposturilor este insuficient, iar multe dintre cele existente sunt într-o stare precară.
O legislație ignorată și responsabilități evitate
Conform legislației naționale, fiecare bloc ar trebui să fie dotat cu un adăpost de protecție civilă. Totuși, realitatea arată o implementare superficială a acestor reglementări. Raed Arafat a evidențiat că, în urma controalelor efectuate de IGSU, au fost aplicate amenzi de peste 380.000 de lei într-un singur an, ceea ce reflectă gravitatea situației. Deși autoritățile locale și asociațiile de proprietari au obligația de a întreține și reabilita aceste adăposturi, lipsa de acțiune este evidentă. Mai mult, identificarea unor spații suplimentare care să fie utilizate în acest scop rămâne o sarcină neglijată.
Auditul Curții de Conturi: o rază de speranță?
În încercarea de a adresa această problemă, Departamentul pentru Situații de Urgență a solicitat Curții de Conturi realizarea unui audit național pentru a evalua situația adăposturilor. Rezultatele acestui audit ar putea reprezenta baza unor măsuri concrete, însă rămâne de văzut dacă recomandările vor fi urmate de acțiuni eficiente. Este esențial ca autoritățile să trateze cu seriozitate această problemă, mai ales în contextul în care alte țări europene, precum Polonia sau statele nordice, au demonstrat un angajament ferm în menținerea unor adăposturi funcționale și bine întreținute.
Un exemplu de neglijență sistemică
Declarațiile lui Raed Arafat scot în evidență nu doar o problemă punctuală, ci și o neglijență sistemică în gestionarea infrastructurii de protecție civilă. În timp ce alte state europene consideră aceste adăposturi o prioritate strategică, România continuă să ignore semnalele de alarmă. Lipsa de acțiune nu poate fi justificată prin probabilitatea scăzută a unui conflict, deoarece riscurile asociate dezastrelor naturale sunt o realitate constantă. Este imperativ ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să acționeze înainte ca o situație de criză să expună vulnerabilitățile actuale.
Concluzii amare și necesitatea unei schimbări
Problema adăposturilor de protecție civilă din România reflectă o abordare superficială a unui aspect esențial pentru siguranța cetățenilor. În timp ce legislația există, implementarea acesteia lasă mult de dorit. Declarațiile lui Raed Arafat ar trebui să servească drept un apel la acțiune pentru autorități, care trebuie să prioritizeze reabilitarea și extinderea acestor adăposturi. Fără o schimbare semnificativă, România riscă să rămână vulnerabilă în fața unor riscuri care, deși improbabile, nu pot fi ignorate.
