Noi reguli în spitale: un pas necesar, dar tardiv?
Modificările legislative recente care permit tratarea copiilor în stare critică de către orice medic din secțiile de urgență ridică întrebări profunde despre sistemul medical din România. Aceste schimbări, deși aparent binevenite, par să fie mai degrabă o reacție tardivă la tragedii care ar fi putut fi evitate. Cazul adolescentului de 16 ani din Târgu Jiu, care a murit din cauza refuzului unui medic de a interveni, este un exemplu cutremurător al disfuncționalităților din sistemul sanitar.
Responsabilitate medicală sau birocrație inumană?
Refuzul medicului de gardă de a opera, invocând lipsa specializării pediatrice, scoate la lumină o problemă sistemică. În loc să prioritizeze salvarea vieții pacientului, deciziile sunt adesea ghidate de frica de repercusiuni legale sau de respectarea strictă a protocoalelor rigide. Această abordare birocratică, lipsită de empatie, a dus la pierderea unui tânăr care ar fi putut fi salvat. Este inadmisibil ca un sistem medical să permită astfel de lacune în situații de urgență vitală.
Sancțiuni insuficiente și lipsa de responsabilizare
Amenda de 3.000 de lei aplicată medicului implicat în acest caz este o sancțiune derizorie, care nu reflectă gravitatea situației. Mai mult, faptul că acesta este încă cercetat fără o concluzie clară subliniază lentoarea și ineficiența procesului de justiție medicală. O astfel de abordare nu doar că descurajează asumarea responsabilității, dar și perpetuează un climat de neglijență și lipsă de răspundere în rândul personalului medical.
Un sistem care ignoră urgențele reale
Tragedia de la Târgu Jiu nu este un caz izolat, ci un simptom al unui sistem care prioritizează procedurile în detrimentul vieților omenești. Lipsa unei infrastructuri adecvate, a personalului suficient și a unei legislații clare care să permită intervenția rapidă în cazuri critice sunt doar câteva dintre problemele care afectează grav funcționarea spitalelor din România.
O reformă necesară, dar insuficientă
Deși modificările legislative recente sunt un pas înainte, ele nu rezolvă problemele fundamentale ale sistemului. Este nevoie de o reformă profundă care să includă nu doar reglementări mai clare, ci și investiții masive în infrastructură, formarea personalului și crearea unui mediu care să sprijine deciziile medicale rapide și eficiente. Fără aceste schimbări, astfel de tragedii vor continua să se repete.
Concluzii amare
Într-un sistem medical care ar trebui să fie un bastion al speranței și al salvării, cazuri precum cel al adolescentului din Târgu Jiu demonstrează o realitate sumbră: viețile sunt pierdute din cauza unor erori evitabile și a unei lipse de responsabilitate sistemică. Este imperativ ca aceste lecții dureroase să conducă la schimbări reale, nu doar la măsuri de fațadă.
