Interdicții severe în Iran: O nouă eră de restricții
Recent, autoritățile iraniene au extins interdicțiile privind plimbarea câinilor în public, interzicându-le și transportul în vehicule în cel puțin 18 orașe. Această măsură, care reflectă o politică de lungă durată a regimului teocratic, este justificată prin motive de ordine publică și siguranță. Regimul de la Teheran consideră deținerea câinilor ca un obicei „neislamic”, asociindu-l cu influența culturală occidentală.
Contextul istoric al interdicțiilor
De la Revoluția Islamică din 1979, deținerea câinilor a fost privită cu dezaprobată, iar autoritățile au implementat măsuri pentru a descuraja acest comportament. În ciuda acestor eforturi, numărul stăpânilor de câini a crescut, mai ales în rândul tinerilor, care percep această alegere ca o formă de rebeliune împotriva regimului restrictiv.
Aplicarea inconstantă a legii
Deși interdicțiile sunt acum mai stricte, aplicarea acestora a fost inconstantă. Mulți stăpâni de câini continuă să-și plimbe animalele în public, evitând să fie depistați. În absența unei legi naționale care să interzică explicit deținerea câinilor, procurorii locali pot emite restricții, iar acestea sunt puse în aplicare de poliție.
Declarații controversate ale oficialilor
Procurorul orașului Hamedan, Abbas Najafi, a declarat că plimbarea câinilor reprezintă o amenințare pentru sănătatea publică și siguranță. Aceste afirmații reflectă o viziune extremă asupra deținerii de animale de companie, care este considerată de către regimul islamic ca fiind o problemă socială distructivă.
Forma de rezistență a cetățenilor
În fața acestor restricții, mulți cetățeni aleg să-și plimbe câinii noaptea sau în zone izolate pentru a evita sancțiunile. Această strategie de adaptare demonstrează o formă de rezistență față de un regim care limitează libertățile personale. De asemenea, deținerea de câini, alături de alte comportamente considerate necorespunzătoare, cum ar fi sfidarea legii hijabului obligatoriu, devine o formă de protest împotriva autorităților.
Reacții și perspective asupra măsurilor
Criticii acestor măsuri susțin că poliția ar trebui să se concentreze pe problemele reale de siguranță publică, în loc să vizeze stăpânii de câini. Într-un context în care infracționalitatea violentă este în creștere, prioritizarea restricțiilor asupra animalelor de companie ridică întrebări serioase cu privire la eficiența și raționalitatea acțiunilor autorităților.
Concluzie
Interdicțiile recente din Iran subliniază o tendință alarmantă de restrângere a libertăților personale, în numele unei ordini publice discutabile. Aceste măsuri nu doar că afectează viața cotidiană a cetățenilor, dar reflectă și o viziune rigidă asupra valorilor culturale și sociale, care contravin dorințelor unei părți semnificative a populației.
